Cămin

16 noiembrie 2010

Izolare fonică.
Îmi doresc izolare fonică.
Paşii de pe hol îmi tulbură liniştea.
E ceva ce îmi doresc mai mult decât linişte atunci când sunt terminată de oboseală?
Zăngănit de chei. Paşi. Voci. Cineva bate covoarele.
"Tuuuuu Xulescu... ce ojă îi aia?!"
"Îi aia movă, tuu! Hahaha!"

Idioţi. Ce obositor să le auzi vocile... nu numai când eşti obosit, ci mereu. Mereu, mereu, mereu.
Vocabular nasol. Din capătul holului, iarăşi zăngănit de chei. 
Tocuri: toc-toc; toc-toc; toc-toc; toc... toc... toc...
Din nou: "Tu faaatăăă..." "Daaa, faaată..."
Se trântesc uşile. 
Îi sună telefonul tipei din camera alăturată. 
Obositor... obositor... obositor... 

Soneria de la "Petru". Voci. Batai. Voci cu ecou. Trafic. Vocalize pe hol!
Apogeu: Cineva de la muzică exersează un instrument de muzică populară.
Lătrat... Cred că i-a enervat şi pe câini...
Ciori. 

.......................................................................................

Trebuie doar să încerci să te odihneşti, să faci linişte ca să îţi auzi gândurile.
O să constaţi în mod tragic câtă gălăgie este în jurul tau.
Cât de puţin le pasă celorlalţi că vrei să te odihneşti.
Cât de tare se aud lucrurile pe care nu vrei să le auzi...

Cineva urcă pe scări...