Ai venit pe lume din greşeală, într-o familie din clasa de mijloc, care se credea din clasa superioară. Viaţa ta a fost în regulă până când idioţii tăi de părinţi au divorţat. Înainte de asta, existenţa ta însemna mers cu bicicleta, baseball, înot şi Nintendo. Dar, după divorţ, adidaşii tăi Nike Air au luat-o pe un drum greşit. La început te-ai considerat vinovat pentru despărţirea alor tăi, dar pe urmă ai învăţat să dai vina pe ei şi din clipa aia ai dat vina pe ei pentru orice. În adolescenţă ai avut senzaţia că problemele de-acasă îţi dădeau dreptul să fii rebel. Te-ai simţit obligat să-ţi pierzi virginitatea şi ai făcut-o de îndată ce ţi s-a oferit prima ocazie. La şcoală te-ai descurcat destul de bine cât să promovezi, zicându-ţi că eşti inteligent, dar pur şi simplu "Nu-ţi dai silinţa". Ai plecat de-acasă cât de repede ai putut, ca să mergi la facultate. Ai intrat într-o frăţie. Ai lăsat femeile să-ţi controleze destinul. Din greşeală, ai lăsat o fată însărcinată şi te-ai simţit obligat să te însori cu ea. Ai vrut să ai un băiat. Ţi-ai luat o slujbă pe care o urăşti, dar care "plăteşte facturile", cum îţi place să spui. Soţia ta nu mai pare la fel de drăguţă ca atunci când ai lăsat-o gravidă, aşa că încep să-ţi fugă ochii după altele. Tu şi soţia ta vă consideraţi superiori vecinilor voştri. Eşti deprimat. Ca să-ţi treacă, fumezi iarbă. Mergi la sală. Mergi la solar. Îţi faci griji că o să-ţi cadă părul. (Joey Goebel - "Anomalii")
Când merg la raft şi pipăi uşor cotoarele şi îl zăresc pe cel strident, galben, cu text roşu ţipător care zice... "Anomalii"... îmi amintesc de o după-amiază de iunie, de început de vacanţă de vară în care mă îndreptam spre pătura din mica mea curte cu o sticlă de Schweppes şi o pungă de Chio Chips. Suferisem o decepţie şi încă eram în procesul de recuperare, mi-am cumpărat o carte, o căutasem două amiezi la rând prin soare la librăriile din Cutia asta de Chibrituri de oraş. Cutia asta de Chibrituri care mi-a oferit cea mai frumoasă copilărie.
Am devorat cele 231 de pagini cu scris mare în după amiaza aceea şi am rămas impresionată de pragmatismul specific american din acţiunile personajelor. Am fost impresionată de sfârşitul obiectiv, lipsit de dramatism, în care fiecare personaj şi-a urmat drumul privind cu seninătate la trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu