Surse

Mă găseam pierzând nopțile cu discuții infinite cu tine. Îmi păreai cel mai interesant om pe care l-am cunoscut vreodată.
Ți-am despicat pieptul, ți-am rupt carnea în mii de bucăți pe care le-am analizat îndelung și le-am iubit pe rând până la absurd. Am săpat adânc în materia organică pe care mi-ai pus-o la dispoziție. Ce altceva puteam să fac dacă devenisem intrigată până la absurd de ceea ce ajungeam să cunosc? Dacă fascinația mea creștea exponențial cu această explorare spirituală?
Ți-am epuizat învelișul repede, te-am repetat în gând și în suflet zilnic, de dimineața până seara și toată noaptea, fără știrea ta, până te-am învățat pe dinafară.
Într-o zi, în mod inevitabil, am atins centrul, sursa energetică a tuturor componentelor analizate. Zic 'am atins' pentru că nu m-am putut abține să mă conectez la ea imediat ce lumina ei mi-a atins retina.
M-am îndrăgostit, ți-am spus. Dă-mi voie să îți spun doar astăzi că m-am îndrăgostit de tine. Permite-mi numai o zi să fiu îndrăgostită de tine.
Mi-ai permis. Mi-ai permis să mă alimentez de la centrul tău, de la sursa ta, timp de două luni. Mi-ai permis să îmi cufund sufletul într-al tău până s-au confundat. Ți-am simțit energia vibrând prin toate arterele mele, m-am îmbătat cu prezența ta.
Am plâns. M-am întins pe iarbă, am privit natura și am plâns în acel orășel de munte în care ne-am refugiat de lume ca să ne împletim sufletele în voie.
Am fost fericită.